4 elemente care nu trebuie să-i lipsească miresei

Tradiţia celor 4 elemente nu este românească, ci provine din Anglia, dar a fost adoptată de însurăţeii din toată lumea. Se spune că mireasa trebuie să poarte în ziua nunţii ceva vechi, eva nou, ceva împrumutat şi ceva albastru, ca să aibă o căsătorie reuşită.

• Vechiul simbolizează legătura miresei cu familia de bază, cea în care a trăit înainte de căsătorie, aşa că poate purta o bijuterie de familie sau mănuşile de la nunta mamei.
• Lucrul nou este menit să asigure reuşita căsătoriei şi succesul în această nouă etapă a vieţii. De obicei, elementul nou este reprezentat de rochia de mireasă, dar poate fi şi perechea de pantofi sau desuurile.
• Obiectul de împrumut se spune că aduce noroc şi fericire viitorilor însurăţei şi de aceea, de cele mai multe ori constă dintr-un accesoriu purtat de o altă mireasă, a cărei căsnicie este reuşită.
• Albastrul este un simbol al fidelităţii şi al purităţii în cuplu, aşa că trebuie să fie o prezenţă discretă în ţinuta miresei. Poate fi o batistă din mătase ţinută în geantă sau un accesoriu al pantofului.

Bărbieritul mirelui şi gătitul miresei

Acest ritual al pregătirii mirelui precede, conform tradiţiei populare, intrarea ”băiatului” în rândul bărbaţilor însuraţi Ritualul este păstrat încă de majoritatea mirilor, pentru că este amuzant atât pentru protagonişti cât şi pentru cei care asistă. Un prieten apropiat al mirelui se preface că îl bărbiereşte pe mire şi îi dă cu spumă, apoi cu aparatul de ras sau cu un brici, în faţa unei oglinzi, în schimbul unor bani pe care cei din jur încearcă să i fure, ca să-l împiedice să devină bărbat.

Primenirea are loc în paralel cu aşa-numitul ”gătit al miresei”, care implică îmbrăcarea rochiei şi aranjarea voalului, în prezenţa prietenelor miresei.

Scoaterea jartierei

În ciuda aspectului său sexy, jartiera simbolizează virginitatea, fidelitatea şi puritatea miresei, iar gestul prin care mirele i-o scoate de pe picior este menit s-o aducă pe aceasta, în rândul femeilor măritate. Pentru distracţia invitaţilor jartiera trebuie scoasă cu dinţii şi aruncată apoi spre spate către gaşca de burlaci. Se spune că cine o va prinde se va însura. Basmaua care înlocuieşte voalul completează simbolistica scoaterii jartierei.

Aruncarea buchetului

Gestul aruncării buchetului spre spate de către mireasă, de data aceasta spre grupul de fete nemăritate venite la petrecere, este similar azvârlirii jartierei, aşa că cine are norocul să-l prindă se poate aştepta mai repede la măritiş. Ca să nu supere pe nimeni, unele mirese îl desfac fir cu fir şi dau câte o floare din el fiecărei fete nemăritate.

Schimbul de verighete

În ziua nunţii şi purtarea verighetelor tot restul vieţii reprezintă obiceiuri care par a-şi avea originile în Egiptul antic. O veche tradiţie egipteană spune că prin degetul inelar stâng trece „Vena Amoris”, adică Vena Iubirii care duce direct la inimă.

O altă traditie spune că obiceiul este mult mai recent, el datând din secolul al XVII-lea când, cu ocazia unei nunţi creştine, preotul care oficial căsătoria, după ce a atins rând pe rând primele trei degete, cel mare, arătătorul şi mijlociul (în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh), a ajuns la al patrulea, la inelar, pe care l-a desemnat drept degetul care să poarte însemnul căsătoriei, verigheta. Verigheta este în mod tradiţional din aur, simbol al purităţii şi al prosperităţii în acelaşi timp. În cazul miresei, verigheta ar trebui să înlocuiască inelul de logodnă o dată cu săvârşirea căsătoriei sau, după alte obiceiuri, mireasa le poate purta dupa nuntă pe amandouă.

Aruncarea cu grâu şi orez

Reprezintă o tradiţie de nuntă care începe să fie din ce în ce mai mult înlocuită cu aruncarea de confetti multicolore la ieşirea din biserică şi de la ofiţerul Stării Civile. Se spune că obiceiul îşi are originea într-un străvechi ritual păgân care constă în aruncarea de seminţe/grăunţe peste tinerii căsătoriţi în ziua nunţii, seminţe a căror forţă şi mai ales fertilitate le-ar fi fost transmise prin acest gest simbolic. Nunta ar fi deci, prin trasfer, una binecuvântată şi fertilă.

De asemenea, gestul aruncării are reputaţia de a „alunga spiritele rele” din calea mirelui şi a miresei, netezindu-le astfel drumul pe care au ales să păşească împreună.

Orezul şi grâul au vădite proprietăţi germinative, de aceea reprezintă un început de bun augur pentru miri care încep astfel, simbolic, o viaţă roditoare şi îmbelşugată.

Varianta confetiilor pierde din conotaţiile ritului, efectul vizual însă nu poate fi neglijat. În zilele noastre există şi varianta aruncării de petale de flori, gest al cărui simbolism este supraîncărcat cu simbolismul florilor ale căror petale sunt alese.